Un raspuns ar fi ca n-am somn. Dar raspunsul asta vine cu intrebarea lui .. de ce n-am somn ? Tricky, isn’t it ?! Mai ales ca somn imi este, dar prefer sa nu ma culc, ca daca ma culc poate nu ma trezesc cand trebuie. Cand trebuie pentru ce ? Hmm, vorbesc singur ? Iar ? Nuu, de data asta vorbesc cu mine. E o mare diferenta ..

Dar totusi diferit nu inseamna neaparat mai bun. ;)

Anyway .. ideea e ca ma uitam prin camera si-am gasit o nuca. Prima data nici n-am stiut ce e, ca era uscata si parea o forma ciudata si nedefinita la lumina slaba a acvariului. Dupa cateva secunde am facut legatura: cu nuca asta se jucau pisicine in ultimele nopti de-mi venea sa le fac vant pe geam (not to worry, stau la et. 1 si ambele au sarit de bunavoie in trecut).

Chiar .. ca tot veni vorba .. mi-ar fi placut sa stau la casa. :)

Dupa ce-am rezolvat cu joaca nocturna a pisicilor am inceput sa ma uit la poze. Una mi-a atras atentia, pentru ca avea oarecum legatura cu nuca. Ce le leaga este bucuria nespusa pe care o dau lucruri sau evenimente fara o semificatie aparte unor fiinte.

Oare cati dintre noi ne-am mai putea juca cu o masinuta o dupa-amiaza intreaga ? Cu toate astea cand eram mici, era o adevarata aventura. Asta m-a si facut sa sar in fata Roxanei cand am vazut entuziastmul de pe fata ei pentru ca o buburuza se asezase in palma ei. Avea o fata de copil pe care se vedea o bucurie sincera.

Si acum sa v-o prezint pe Roxana:

Cred ca ma pot considera norocos, deoarece cu exceptia unor anumite perioade (destul de negre, din care am uitat mare parte multumita autoconservarii) in general nu am uitat sa ma bucur de lucrurile mici.

Totusi nu pot sa nu-mi amintesc ca daca acum 10 ani ma urcam in toti nucii din curtea de la tara, doar ca sa-mi demonstrez ca pot (si sa-mi sperii bunicii :p ), acum mi-ar trebui un motiv serios sa ma urc in ei (presupunand ca n-ar fi fost taiati), si mi-as face griji ca nu cumva sa-mi rup vreun picior, sa nu-mi rup hainele de pe mine, si alte prostii d-astea.

Vreau sa ma bucur iar de prostii ! Totusi pare din ce in ce mai greu. It’s a good thing though that I like challenges. :)

Edit: Se pare ca si ei i-a placut ce a iesit, din moment ce mi-a cerut poza scoasa pe un A3, si cu autograf. :)